LIMBA ROMÂNĂ/ Clasa a VII-a/Substantivul. Functii sintactice ( N si Ac)

Substantivul. Functii sintactice (partea I: N si Ac)

Vizionați următorul video cu mare atenție!

Substantivul la cazul nominativ

Substantivul la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Poate avea funcția sintactică de subiect, nume predicativ, atribut apozițional şi poate fi articulat sau nearticulat.

Întrebări pentru cazul nominativ

cine? ce? care?

Forme articulate la cazul nominativ

masculin	Sg	omul	fratele	codrul	fiul
	pl	oamenii	frații	codrii	fiii
neutru	sg	dealul	teatrul	fluviul	paiul
	pl	dealurile	teatrele	fluviile	paiele
feminin	sg	casa	basmaua	ziua	vulpea
	pl	casele	basmalele	zilele	vulpile

Forme nearticulate la cazul nominativ

masculin	Sg	un	om	frate	codru	fiu
	pl	niște	oameni	frați	codri	fii
neutru	sg	un	deal	teatru	fluviu	pai
	pl	niște	dealuri	teatre	fluvii	paie
feminin	sg	o	casă	basma	zi	vulpe
	pl	niște	case	basmale	zile	vulpi

Funcții sintactice la cazul nominativ

Mai jos, exemple de propoziții cu substantive la cele mai întâlnite funcții sintactice.

Subiect

• întrebări specifice funcției sintactice: cine? ce?

Cartea este pe masă. (întrebare: Ce este pe masă?)
Studentul a trecut examenul cu notă mare. (întrebare: Cine a trecut examenul?)

Nume predicativ

• întrebări specifice funcției sintactice: cine este? ce este?

Aceasta este o femeie frumoasă. (întrebare: Ce este?)
Ea este Maria. (întrebare: Cine este?)

El a devenit doctor.

Atribut apozițional

• întrebări specifice funcției sintactice: care?

Sora mea, Maria, este studentă. (întrebare: Care soră?)

Dan, amicul meu, este un băiat bun.

Substantivul la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ pot avea funcția sintactică de complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop și pot fi articulate sau nearticulate.

Întrebări pentru cazul acuzativ

ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de unde? până unde? când? cum? care? ce fel de?

masculin	Sg	omul	fratele	codrul	fiul
	pl	oamenii	frații	codrii	fiii
neutru	sg	dealul	teatrul	fluviul	paiul
	pl	dealurile	teatrele	fluviile	paiele
feminin	sg	casa	basmaua	ziua	vulpea
	pl	casele	basmalele	zilele	vulpile

Forme articulate la cazul acuzativ

 

Forme nearticulate la cazul acuzativ

masculin	Sg	un	om	frate	codru	fiu
	pl	niște	oameni	frați	codri	fii
neutru	sg	un	deal	teatru	fluviu	pai
	pl	niște	dealuri	teatre	fluvii	paie
feminin	sg	o	casă	basma	zi	vulpe
	pl	niște	case	basmale	zile	vulpi

Funcții sintactice la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ fără prepoziție au totdeauna funcția sintactică de complement direct. Substantivele la acuzativ precedate de prepoziția pe au funcția sintactică de complement direct atunci când arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea. În celelalte cazuri funcția sintactică este de complement circumstanțial de loc.

Atunci când sunt precedate de alte prepoziții decât pe – cu, către, ca, de, de la, din, în, spre, pentru, pe la, sub etc – substantivele la acuzativ exprimă diferite complemente (indirect, de mod, de loc etc).

Deși substantivele la cazul acuzativ, care îndeplinesc funcția de nume predicativ, răspund la întrebări variate, la recunoașterea funcției de nume predicativ conduce faptul că substantivul cu prepoziție exprimă o caracteristică a subiectului.

Complement direct

• întrebări specifice funcției sintactice: pe cine? ce?
• poate fi însoțit de prepoziția pe
• poate determina: un verb tranzitiv, o locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție

Vasile a văzut filmul recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)
L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am așteptat?)

Complement indirect

• întrebări specifice funcției sintactice: despre cine? despre ce? la cine? la ce? de la cine? de la ce? cu cine? de cine? de ce? pentru cine? pentru ce?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: despre, la, pentru, ca, de, de la, față de
• poate determina un verb

Copiii se bucură de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)
Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine am auzit?)

Complement de agent

• întrebări specifice funcției sintactice: de cine? de ce? de către cine?
• poate fi însoțit de prepozițiile: de, de către
• poate determina: un verb la diateza pasivă, un participiu, un supin sau verb reflexiv sau un adjectiv format cu sufixul -abil

Hoțul a fost văzut de polițist. (întrebare: De cine a fost văzut?)
Poza făcută de Ioana este clară. (întrebare: De cine a fost făcută?)

Atribut substantival prepozițional

• întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, de la, din, despre, cu, față de
• determină un substantiv

Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)
Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)

Nume predicativ

• întrebări specifice funcției sintactice: pentru cine este? pentru cine sunt? din ce este? din ce sunt? de ce este? de ce sunt? de la cine este? de la cine sunt?
• poate fi însoțit de prepozițiile: de, de la, fără, pentru, din; sau cu rol de prepoziție de adverbul comparativ ca
• poate determina: un verb copulativ

Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)
Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar. (întrebare: Din ce este?)
Haina este fără fermoar. (întrebare: Cum este?)

Complement circumstanțial de loc

• întrebări specifice funcției sintactice: unde? de unde? până unde? încotro?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de la, la, către, spre, lângă, de lângă, de pe lângă, dincolo de, aproape de
• determină un verb

Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)
Copiii merg la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)

Complement circumstanțial de timp

• întrebări specifice funcției sintactice: când? de când? până când? cât timp?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: în, la, de, peste, până, până în, după, înainte de, în timp de, pe timp de, odată cu
• determină un verb

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)
Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)

Complement circumstanțial de mod

• întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără, decât, după, față de, ca, ca și, ca prin, cât, cât și, în chip de
• determină un verb

Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (întrebare: Cum vorbește?)
Fata este înaltă cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)

Complement circumstanțial de scop

• întrebări specifice funcției sintactice: cu ce scop? în ce scop?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: după, în, la, pentru, spre, în scop de
• determină un verb

Am venit după fratele meu. (întrebare: Cu ce scop am venit?)
Am pictat tabloul acesta pentru concurs. (întrebare: În ce scop am pictat?)

---

 Pentru funcțiile sintactice de mai jos găsiți exemple la exemple de propoziții cu substantive la cazul acuzativ.

Complement circumstanțial de cauză

• întrebări specifice funcției sintactice: din ce cauză? din ce pricină?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, din, sub, pentru, dintru, din pricina, din cauză de
• determina un verb

Complement circumstanțial condițional

• întrebări specifice funcției sintactice: cu ce condiție?
• poate fi însoțit de locuțiunea prepozițională: în caz de; sau prepozițiile în, cu (pentru substantivele următoare caz, condiție, eventualitate, ipoteză)
• determină un verb

Complement circumstanțial concesiv

• întrebări specifice funcției sintactice: în ciuda cărui fapt
• poate fi însoțit de prepoziția fără sau locuțiunile prepoziționale: chiar și fără, cu tot, cu toată, cu toți, cu toate
• determină un verb

Complement circumstanțial consecutiv

• întrebări specifice funcției sintactice: care este urmarea faptului că?
• precedat de prepozițiile: de, fără, spre, până la
• determină un verb

Complement circumstanțial instrumental

• întrebări specifice funcției sintactice: cu cine? cu ce? din ce? la ce? prin cine? prin ce? fără cine? fără ce?
• precedat de prepozițiile: cu, din, fără, în, prin, după, la; 
• determină un verb

Complement circumstanțial sociativ

• întrebări specifice funcției sintactice: împreună cu cine? împreună  cu ce?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără; împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, în alianță cu, cu … tot, cot la cot cu
• determina un verb

Complement circumstanțial de relație

• întrebări specifice funcției sintactice: în ce privință, din ce punct de vedere
• precedat de prepoziții și de locuțiuni prepoziționale: de, ca, în, la, despre, cât despre, din, după, pentru; apropo de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, privitor la, referitor la, relativ la
• determina un verb

Complement circumstanțial opozițional

• întrebări specifice funcției sintactice: în loc de cine? în loc de? decât cine? decât ce?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: decât, drept, în loc de, drept ca,  departe de
• determină un verb

Complement circumstanțial cumulativ

• întrebări specifice funcției sintactice: în afară de cine? în afara de ce? pe lângă cine? pe lângă ce?
• poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: pe lângă, peste, în afară de, dincolo de; sau de adverbul decât
• determină un verb

Complement circumstanțial de excepție

• întrebări specifice funcției sintactice: cu ce excepție?
• poate fi însoțit de locuțiunile prepoziționale: afară de, în afară de; au de adverbul decât
• determină un verb